Sunete care cad

Sau dacă dintr-un zid cade o cărămidă cu tencuială îşi mai păstrează aceasta sensul de perete ori e doar o cărămidă murdară de cerneala poetului, fără posibilitatea de a mai fi asociată întregului?

Răspunsul e în urma care defineşte şi însoţeşte cărămida-celulă a întregului, cu patru laturi confuze, care păstrează imprimate în dermă imaginile columnice. Însă, de cele mai multe ori, alegem să numim modularul deşeu, neînţelegând că viul se află şi în acesta. Îmi vine adesea în minte imaginea abatelui meu chel, cu ochii mari, care căuta, nebun, în grădină, hârtiile vânturate din coş, pentru a recânta melodia, uitându-se în urmă să nu fi pierdut ceva.

Darul urechii ca şi al nasului sau al inimii este acela de a fi un vas de comunicare, oricare dintre acestea putând prelua funcţiile celeilalte, schimbându-şi astfel funcţia de bază, fără a altera însă mesajul, a cărui distinctivitate este păstrată de unda comunicării care propulsează informaţia. Aceasta este una dintre formulele care motivează gestul acţiunii de faţă. Urechile devin pâlnii de captare, lemnul – cutie de rezonanţă, iar firele – coarde de vibrare în sens vertical şi orizontal, prin simpatie. Aceste module/unităţi, prin interacţiune, generează un rezultat care, el în sine, este o unitate distinctă.

O trimăsură asigură recompunerea formei, înnoind-o, dar amintind în acelaşi timp de crearea acesteia. Găsim astfel osia celor două unităţi. Modularul se poate recompune la nesfârşit într-un întreg. Elementul căzător, modularul, aminteşte de sămânţă ca unitate de reproducere care păstrează informaţia şi reîncepe viaţa. La fel şi sunetul căzător sau orice unitate eliminată dintr-o creaţie. Însămânţăm sunetul care se naşte cu sunet. Cântăm sămânţa pentru a culege pomul. Atunci când nu va mai cădea nimic, se va termina totul.

)