Doage

Despre Galerie

Cât poate să ne ofere lemnul, nu ne putem smeri noi! Nici că exagerez cu ceva când spun că medalioanele pictate sunt un pretext de a arăta lemnu-timp, lemnu-viață, lemnul-natură, lemnu-om.  O bucată din el și vremea lui, poate arăta orice am dori să știm de la existența acestuia, ca un sertar al unui copac cu ochi, nas și mai mult de atâtea simțuri pentru memorare. Asemenea buretelui, pune în alveole conștiincios, fiecare moment din spațiul gazdă… doar lasă-l să vorbească! L-am văzut un organism ciclic, aproape cu suflare, stând cu oglinda deasupra-i, de puteam desena pe ea. Nici o dată nu l-am văzut să facă parte din această eră, fiindcă el pote fi un dar sau un reper la care să ne raportăm atunci când rătăcim sau când ne îndreptăm spre alta. În mod cert s-a născut în era lemnului, sau mai bine zis, într-o eră de aur, motiv pentru care am pierdut contactul și comunicarea cu el. De aceea poate, acum a rămas doar o necesitate materială, un bun economic și nu știm să mai vorbim cu el!